Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

sâmbătă, 18 februarie 2017

Violet de iarnӑ

- Niciun comentariu
Peste geana ei cea stângӑ
Amintirea stӑ sӑ plângӑ,
Cӑci urechea lui cea dreaptӑ
Nu aude nicio şoaptӑ.
***
Îşi face floare din ninsoare
Din nămeţi ridicӑ mână,
Ochiul crud roieşte soare
Şi din fluier o cunună.
***
Este gata sӑ-şi adoarmӑ
Are macii în ferestre,
Violetul îşi dezmiardӑ
Peste lada ei de zestre.
***
© Ioana HAITCHI, 18.2.2017, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 17 februarie 2017

Mӑrunţiş în abis

- Niciun comentariu
Nu ştiu ce ai fӑcut,
dar toate ploile au dispӑrut
într-o mare ascunsӑ
pe fundul Saharei.
De acolo nopţile se joacӑ
în castele de nisip cernut
şi sticlesc în sarea neplânsӑ
Poveştile Şeherezadei.
***




Mi-e dor şi nu pot urca muntele tӑu
de unde se prelinge prea multӑ miere,
pânӑ la glezne arcuitӑ în potop
şi de-acolo un hӑu,
tӑcere peste tӑcere,
***
cӑci pe sub mӑrile ascunse
nu ştiu, nu ştiu ce-ai fӑcut,
de ce ai dispӑrut,
dar mi-e un dor nespus
de lucruri mӑrunte.
***
© Ioana HAITCHI, 02.02.2017, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

marți, 7 februarie 2017

Nimic

- Niciun comentariu
Nu îţi spune nimic, te gustӑ şi pleacӑ,
Îţi ia amintirea şi te lasӑ ca o fântânӑ secatӑ.
***
Când îţi spune poveşti despre lunӑ şi stele,
Se preface în plumb, n-aude, nu vede.
***
Nu îţi spune nimic, te furӑ, te seacӑ,
Te lasӑ în prag cu un veac mai sӑracӑ.
***



© Ioana HAITCHI, 07.02.2017, Klausenburg
Foto: Danny McBride
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Recuzitӑ (Lui “Norman” şi “Domnului”)

- Niciun comentariu
Nu ştiu dacӑ s-a trezit dimineaţa
ori surâsul tӑu îngrӑmӑdea alte dimineţi,
Când orizontul se prefӑcea într-o scenӑ,
un spectacol cu Actori deghizaţi în alţi Actori,
cu Frunze deghizate-n Frunze.
Stimabilul zeu de serviciu le spunea tuturor
sӑ mai lase loc de încӑ un act
în care visul nopţii sӑ ne mai joace o scenӑ
a iubirii veşnice. Nimeni n-a aplaudat,
Un sfârşit la fel de tragic precum omenirea însӑşi.
***
Mereu se pretind a fi mişcӑri de décor,
Mereu se lasӑ întunericul  şi cortina aceea, mereu roşie,
O lacrimӑ ce mereu îşi schimbӑ înfӑţişarea,
ia chipul actorului şi îl aşazӑ în recuzitӑ,
unde mai construieşte o mascӑ pentru viitorul rol.
***
Nu ştiu dacӑ s-a trezit dimineaţa
ori surâsul tӑu îngrӑmӑdea alte dimineţi,
Când Lacrima prefӑcutӑ în Lacrimӑ
Juca rolul unui muritor sfânt pe cruce
Cu masca unui actor din recuzitӑ.
***
© Ioana HAITCHI 07.02.2017, Klausenburg
Foto: “Cabinierul” – Radu Botar, Ciprian Vultur, Marius Romilӑ Photographer, 04.02.2017, Turda
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 6 februarie 2017

Zbuciumul nopţii

- Niciun comentariu
Zbuciumul nopţii azvârlit în fereastra ta,
acolo mӑ vӑd în astӑ-searӑ,
Am colorat pân’ am gӑsit un Pictor
care sӑ deseneze un alt Pictor,
Pictorul în inima cӑruia sӑ batӑ inima ta.
***
Nu ştiu dacӑ ţi-a ajuns pensia din aprilie,
vânturile nu mai deseneazӑ,
Izgonite sunt astrele cerului cӑutându-ne,
deşi suntem atât de puţini
şi-ar trebui sӑ ne vedem, spuneai,
O sӑ-mi arvunesc la rotarul timpului înc-o fereastrӑ
pentru serile tale înflorite de mai.
***
Pe Regele Lear o sӑ-l întreb
dacӑ îşi mai poate îndura istoria
şi pe Cordelia,
dacӑ adevӑrul merita sӑ fie spus.
Ce tragedii ne aşteaptӑ în întâlnirile
dintre ferestrele tale şi urmӑtorul apus?
***
Zbuciumul nopţii azvârlit în fereastra ta
are chipul Cordeliei,
Un Pictor îndrӑgostit de noi, o vrea
în inima mea sӑ îi batӑ un poem,
doar un boem
arvunit în nopţile tale de glorie.
***
© Ioana HAITCHI, 06.02.2017, Klausenburg
Image: Albena Vatcheva
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

duminică, 5 februarie 2017

O searӑ de poveste

- Niciun comentariu
"CABINIERUL" 04.02.2017, Turda


"CABINIERUL" 04.02.2017, Turda - Radu Botar, Ciprian Vultur

Asearӑ am fost la un spectacol magnific! Totul s-a întâmplat la Teatrul Aureliu Manea Turda, un spectacol cu casa închisӑ. Cabinierul”, de Ronald Harwood, piesӑ cu douӑ personaje, gânditӑ într-un singur act care a început încӑ din foaierul teatrului cu o intrare spectaculoasӑ a actorilor care joacӑ avându-i parteneri pe spectatori şi abia apoi, uşile sӑlii de teatru a fost deschise, iar actorii, deja pe scenӑ. A urmat recitalul în sine, doi actori de marcӑ, Radu Botar şi Ciprian Vultur de la "Teatrul de Nord", Satu Mare. 

"CABINIERUL" 04.02.2017, Turda - Radu Botar, Ciprian Vultur

"CABINIERUL" 04.02.2017, Turda - Radu Botar, Ciprian Vultur

"CABINIERUL" 04.02.2017, Turda - Radu Botar, Ciprian Vultur


Cine mi-a refuzat invitaţia a avut de pierdut. Chiar şi cu o acusticӑ a sӑlii ce a lӑsat de dorit şi cu o clӑdire îmbӑtrânitӑ peste mӑsurӑ, cu actori care s-au auzit din scenӑ în ecou, forţându-şi astfel glasurile şi obosindu-i totodatӑ, spectacolul a fost unul de mare clasӑ. Trӑirile unui actor care şi-a cinstit întotdeauna spectatorii sunt revӑrsate asupra cabinierului, gata sӑ suporte orice, doar de dragul urmӑtoarei reprezentaţii.


Nu cred cӑ vreodatӑ a fost schimbatӑ uşa de intrare a actorilor în scenӑ.


O piesӑ de “muzeu”


Dupӑ spectacol am avut bucuria de a-l întâlni pe actorul Radu Botar şi pe Maria Botar. Nepreţuite au fost acele momente, precum şi ajutorul la întoarcerea spre casӑ. Maşinile de "Fanny" nu mai circulau spre Cluj, iar Radu a venit în staţie şi fӑcea semne, poate, poate, o maşinӑ va opri. Şi a oprit. Doi tineri, soţ şi soţie. Soţia, desigur, l-a recunoscut pe Radu şi doar la câţiva metri de staţie maşina s-a oprit.
 
-Vai, actorul Radu Botar! Veniţi la Cluj?
-Nu eu, doamna doreşte s
ӑ meargӑ la Cluj.
-Dezam
ӑgiţi? am întrebat.
-Nu, nu, cum s
ӑ fim?
Pe drum le-am povestit despre teatru, actori, scen
ӑ, sӑli de spectacol, poezie, viaţӑ. Le-a plӑcut.
-Nu sunt actriţ
ӑ, nu lucrez în acest domeniu.
-Dar ce sunteţi, totuşi?
-Mai scriu câteodat
ӑ poezie.
Au fost momente foarte frumoase şi le mulţumesc. Nu-mi aduc aminte numele lor, dar mi-ar face o deosebit
ӑ plӑcere sӑ-i reîntâlnesc.
Mulţumesc vou
ӑ, mulţumesc Radu Botar!
***


"CABINIERUL", 04.02.2017, Turda, Radu Botar, CiprianVultur

 
© Ioana HAITCHI, 05.02.2017, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate



vineri, 3 februarie 2017

Iubirea ta

- Niciun comentariu
Iubirea ta e ca o atingere,
O atingere de joi dimineaţa,
Joia în care s-au nӑscut îmbrӑţişӑrile,
Îmbrӑţişӑrile care-au nӑscut sӑrutӑrile,
Sӑrutӑrile care-au nӑscut viaţa.
***



Atingerea ta de joi dimineaţa
Cu mâinile tale o mie prin inimi,
O mie de inimi nӑscute sӑ ierte,
Sӑ ierte, sӑ creascӑ alte zile de joi
Ȋn sfinţeniile celor de vineri.
***
Un sӑrut pe gândul tӑu,
Pe gândul din toate atingerile.
***
© Ioana HAITCHI, 02.02.2017, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate