Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

luni, 30 ianuarie 2017

Ȋmbrӑcatӑ cu inima ta

- Niciun comentariu
Eram îmbrăcată doar cu inima ta pe umărul stâng,
iar pe umărul drept îmi purtam păcatele de iertat.
Cine să-nțeleagă de ce ai plecat? Cine?

***
Câteodatӑ m-apucӑ sӑ-ţi scriu în semnul infinitului,
Sӑ-ţi scriu la nesfârşit cu ovale de toamnӑ
în care somnul de frumuseţe se trezeşte albind întunericul,
Cu ele sӑ-ţi arunc în geam când valul ne rӑstoarnӑ
Ori cu inima mea din puiucul timpului.
***



Câteodatӑ m-apucӑ sӑ-ţi scriu rӑsfoind întunericul,
Sӑ-ţi scriu rotund în ovale de infinit
în care toamna hoinӑreşte paşii curaţi,
Cu ele sӑ-ţi alin suişul când sӑrutul a încâlcit
Aripile îndrӑgostiţilor nevinovaţi.
***
Câteodatӑ m-apucӑ sӑ-ţi scriu,
Ȋn semnul infinitului sӑ-ţi plâng,
Cu pӑcatele mele de iertat pe umӑrul drept,
Cu inima ta în ovale de toamnӑ pe umӑrul stâng.
***
Din volumul al treilea, poate “Ȋmbrӑcatӑ cu inima ta”
***
© Ioana HAITCHI, 30.01.2017, Klausenburg
Foto: Albena Vatcheva, “Dreams”
© Ioana HAITCHI – Copyright  Toate drepturile rezervate

duminică, 29 ianuarie 2017

Noi

- Niciun comentariu
Noi demult am rӑmas îmbrӑţişaţi în mijlocul drumului,
ca o statuie a îndrӑgostiţilor necunoscuţi suntem,
ne depӑşesc, ne ocolesc, ne admirӑ sau ne ceartӑ.
 În vӑzul lor, sӑrutul nostru e curajul suprem.
***
Noi demult am rӑmas îmbrӑţişaţi pe aleile din parc,
Mereu cu o mânӑ pe inimӑ
şi cu alta scriind în fiecare zi un alt poem.
***




© Ioana HAITCHI, 29.01.2017, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Dacӑ vreodatӑ

- Niciun comentariu
Dacӑ vreodatӑ 
cineva îţi va spune cӑ sunt pe moarte, 
sӑ nu-l crezi.
O fi fost vreun gropar necӑjit 
cӑ nu şi-a primit arginţii.
Moartea se pricepe mai bine la fapte 
decât orice muritor.
Am murit de prea multe ori 
sӑ nu-mi cunosc pӑrinţii
şi de fiecare datӑ am primit drept rӑsplatӑ  
încӑ o viaţӑ întru ajutor.
***



Dacӑ vreodatӑ, doar aşa, într-o doarӑ,
cineva îţi va spune cӑ sunt cӑprioarӑ,
cӑ glonţul s-a prefӑcut în floare, sӑ-l crezi,
l-am tivit în crucea din ie.
Acela e purtӑtorul adevӑrului de azi şi de ieri.
Mâine e o zi pentru o altӑ veşnicie.
***
© Ioana HAITCHI, 29.01.2017, Klausenburg
Imagine: Albena Vatcheva
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Mierea de pe muntele tău

- Niciun comentariu
Lui Dan Ştefan (28.03.1957 – 28.01.2016)

Doar zile ce spală omătul de anul trecut
sunt ca amintirea dintr-un sfârşit de ianuarie
când în preadulcele său,
nici umbră n-a mai rămas, nici povară,
doar îmbrăţişările tale ce-şi mai plimbă albul
pe degetele unui hău;
n-am amintiri,
le-ai luat să îţi faci din ele o scară
şi de acolo să-mi plângi
cu mierea de pe muntele tău.
***
Albastre, prea albastre privirile
ţi le adulmecam de departe
când îmi întindeau văile
mijindu-le şi ascuţindu-le dintr-o dată,
Mereu îmi încălzeai mâinile reci,
în oraşul acela unde
zăpada nu se topeşte niciodată.
***
Şi acum mai avem veghetori
care ne-au judecat dimineţile
îmbrăţişate pe la subsiori,
Mi-e dor,
mi-e tare dor de strânsura mâinilor tale,
care în zilele scurte
îmi spuneau poveşti de amor,
de tine omule, de tine să îmi cânţi
în cămăruţa aceea plină cu violete
din anotimpurile viorilor.
***
Doar zile ce spală omătul de anul trecut
sunt ca amintirea dintr-un sfârşit de ianuarie,
când îmbrăţişările tale îşi mai plimbă albul
pe degetele unui hău
ce-mi plânge toată mierea
de pe muntele tău.
***
© Ioana HAITCHI, 03.10.2016, Klausenburg
Foto: Josh Adamski
© Ioana HAITCHI -Copyright – Toate drepturile rezervate

miercuri, 25 ianuarie 2017

Mӑrgӑritar clepsidra noastrӑ

- Niciun comentariu
Ce dor mi-a fost sӑ mӑ copilӑresc
Şi-am scris şi-am scris…
Sonnet-poem lumesc
***

Dacӑ te vӑd, am ochii tӑi,
Dacӑ mӑ vezi, ne ştim,
Nu-s doar o umbrӑ prin odӑi,
Nu rӑtӑcim.
***
Nu rӑstignim cuvinte azi,
Doar plângem dor de mare
Şi de mâncat, muşcӑm din cer
Cu stele cӑzӑtoare.
***

Se-ntoarce lumea peste praguri
Şi apele la fel, şi jos şi sus,
Iar norii înfӑşoarӑ valuri
Şi valurile-n fluturi la apus.
***
Mӑrgӑritar clepsidra noastrӑ
Ne cerne stea cu stea,
Atunci când ni se împlineşte
Toatӑ dragostea.
***
© Ioana Haitchi, 24.01.2017, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi, prelucrare Lucian Opriceanu
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

marți, 24 ianuarie 2017

Ȋntre noi

- Niciun comentariu
Oricât de rӑu şi oricât ne-am fi,
Între noi nu încӑpem decât noi.
Neînţelesurile tale mӑ pot privi
Şi poţi sӑ mӑ tai cu ce vrei,
Cu barda, cu privirea de m-ai nimici,
Din bucӑţile mele  mӑ recompui,
Doar cu ele, cu ele, altele nu-s,
Doar cu ele mӑ poţi iubi,
Cӑci oricât de rӑu şi oricât ne-am fi,
Ȋntre noi nu încӑpem decât noi.
***
© Ioana Haitchi, 24.01.2017, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 20 ianuarie 2017

Lansare Antologie de versuri “POESIA” – Horia Muntenuş

- Niciun comentariu
Asociaţia TOUR D'ART 
şi
Cenaclul Literar 
PAGINI LITERARE TURDENE 
al Asociaţiei 
REI CULTURAE FAUTORES

organizeazӑ 

Miercuri, 25 ianuarie 2017, la ora 19, în TURDA - Piaţa Republicii, nr. 14, etaj 1, 



LANSAREA ANTOLOGIEI DE VERSURI

POESIA

semnatӑ de HORIA MUNTENUŞ

Va prezenta Prof. DOINA ARION.


luni, 16 ianuarie 2017

Sigiliu

- Niciun comentariu
Uite-aşa te sӑrutam cu tot ce îmi venea în cale
de la inimӑ în sus pân am ajuns la creştet
şi de acolo am coborât
pânӑ în sufletul ce-şi înӑlţa în aurӑ un soare
chiar şi peste soroc
şi-l sӑrutam ca sӑ-i deschidӑ
şi braţele şi palmele, cӑrare,
cu sigiliul lor dumnezeiesc din mijloc.
***
Uite-aşa te sӑrutam cu tot ce îmi venea în cale…
***




© Ioana Haitchi, 16.01.2017, Klausenburg
Foto: Albena Vatcheva
© Ioana Haitchi – Copyright -Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Mirodenii

- Niciun comentariu
Mӑ gândesc la naşterea mea pӑmânteanӑ
şi mai apoi la ciotul acela de lemn pe care nu l-a dorit nimeni
şi cӑuia hӑrӑzit i-a fost  sӑ mӑ  însoţeascӑ o vreme în lume
scriind pe el doar o parte din ceea  ce am fost atunci.
Dumnezeu o fi gândit sӑ nu mӑ piardӑ şi eu sӑ nu-l pierd
şi de bunӑ seamӑ, de aceea a rânduit pentru mine
câte un certificat de naştere pentru fiecare orizont
şi încӑ unul pentru suflet.
***

Despre poveştile mele de dragoste
ştiam încӑ dinainte de-a mӑ naşte.
Te-ai îndrӑgosti de ele
dacӑ le-ai cunoaşte,
Nu mi-am pӑrӑsit niciun iubit, niciun amant,
niciun pӑrinte, niciun frate.
Cei care în joacӑ mӑ duşmӑnesc
pentru sfaturi, doar pentru sfaturi,
mӑ mai iubesc.
***
Despre oftat aş putea sӑ-ţi plâng nişte ani,
aş mai putea aşeza semeţ
încӑ un rid în colţul ochiului
şi acolo sӑ lenevesc foarte solemnӑ
privind la maturitatea tinereţii mele
pânӑ când mi-a trece durerea de gleznӑ.
***
Spatele meu este drept şi umerii câteodatӑ ridicaţi
atunci când vârfurile îmi înalţӑ mâinile
mereu cӑtre un alt cer
de unde sӑ-i mai rӑscolesc vreunui mucenic în desagӑ.
Trenurile, gӑrile, mӑ îngeresc şi mai sper
Sӑ mai miroase şinele a scorţişoarӑ.
***
© Ioana Haitchi, 14.01.2017, Klausenburg
Foto: Danny McBride
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Forfota sihaştrilor

- Niciun comentariu
Mă împotrivesc zadarnic misterelor,
osul iliac boceşte a pace
şi corvoada paradiselor se bea cu apă
de la forfota sihaştrilor  încoace.

Şi de-atunci îmi adun pasul cuvântului,
îl aşez liniştit într-o floare,
iar pentru desӑvârşirea tandreţii,
neostoitӑ cӑrare,
şi pentru misterele bӑute cu apӑ,
existӑ întotdeauna o îmbrӑţişare
lipitӑ de ochii dimineţii,
dintr-un alt sӑrut sӑ ne-nceapӑ



© Ioana Haitchi, 14.01.2017, Klausenburg
Foto: Danny McBride
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 13 ianuarie 2017

O poveste cu tine

- Niciun comentariu
Aşa se iubeşte dragostea,
prima dat
ӑ desfaci aripile
în forma curcubeului-hӑu
ştiind numai tu,
c
ӑ iarna pӑpӑdiile 
sunt ascunse
în floarea de colţ.
Apoi o cuprinzi netezindu-i culcu
şul
potrivind dorin
ţele strânsorii,
o cuib
ӑreşti mereu şi mereu
în mӑruntaiele viorii,
c
ând sӑniazӑ aripi, urcuşul.
***

Aşa se iubeşte dragostea
ce are
încheietura aripilor
în od
ӑiţele tale,
sunt unite de anafur
ӑ
într-o singurӑ cale.
Şi o cuprinzi din nou
netezindu-i culcu
şul,
atunci c
ând sӑniazӑ valuri,
valuri de aripi, urcu
şul.
***
© Ioana Haitchi, 13.01.2017, Klausenburg
Foto: Horia Muntenuş, 12.01.2017,  Suceava, Cetatea de Scaun
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 9 ianuarie 2017

La marginea hӑului

- Niciun comentariu
Un cuib de pasӑre într-un pantof
şi-ar face iarna asta din albul cerului,
Sӑ nu umble desculţӑ
atunci  când bocetul şi-ascunde în palmӑ.
Ȋn pasul ei, aripa sӑ îşi facӑ loc
şi la marginea hӑului
sӑ se înalţe.

Şi-apoi, un cuib de pasӑre în bocetul tӑu
şi-ar face ea, sӑ te aline,
Ȋn alt calendar sӑ-ţi potriveascӑ zilele,
Sӑ nu le îngheţi, sӑ nu le transformi într-o paiaţӑ.
În ce loc ţi-or mai fi amintirile
Despre iubire, despre viaţӑ?



Un cuib de pasӑre în inima ta
Şi-ar face ea,
Sӑ nu mai umble plânsӑ
Şi sӑ-ţi sӑrute bocetul pe linia vieţilor din palme
În pasul tӑu, aripa sӑ îşi facӑ loc,
iar la marginea hӑului
sӑ te înalţe.

© Ioana HAITCHI, 09.01.2017, Klausenburg
Foto: Albena Vatcheva
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 6 ianuarie 2017

Lӑcrimar

- Niciun comentariu
(Mierea are gust de lacrima soarelui
când arşiţa ei îţi sclipeşte în barbӑ.
Cine mai poate stelele sӑ le soarbӑ?)
***
E tot mai sus lӑuntrica pace,
Dar cine suie, cine coboarӑ,
cine îmi cântӑ searӑ de searӑ
o doinӑ-cupolӑ ce se desface
în arcada copiilor mei nenӑscuţi?
Ȋmi scrie, îţi scrie, Lӑcrimarul umplut.
Rotundul lui sӑ-ţi opreascӑ, sӑ-mi opreascӑ
Stelele, stelele-n poartӑ.


Mӑ despic şi încerc sӑ-mi rӑsar, sӑ-ţi rӑsar,
Sӑ mӑ poţi sui peste soartӑ.
Te aud, te zӑresc şi te simt tot mereu,
Ca şi cum ai sclipi într-o urmӑ de zeu.
***
Ȋmi scrie, îţi scrie Lӑcrimarul umplut
Din arcada copiilor mei nenӑscuţi.
***
© Ioana HAITCHI, 06.01.2017, Klausenburg
Foto: Albena VATCHEVA, Art Odyssey
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate