Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

miercuri, 30 noiembrie 2016

Lansare Carte - Monşer -

- Niciun comentariu



Sâmbătă, 03.12.2016, ora 15:00, în cadrul Conferinţelor Revistei Tribuna de la Hotel Seven, str. Gruia nr. 2 (şapte strӑzi), va avea loc şi lansarea volumului meu de poezie, MONŞER, Ed. Grinta, 2016.
Intrarea este liberӑ.
***
Vӑ aştept cu drag!
***
                                  Ioana HAITCHI

Iarna stelele strӑlucesc mai tare

- Niciun comentariu
Iarna stelele strӑlucesc mai tare,
O fi omӑtul ce se gudurӑ la atingerea întunericului
sau o fi soarele aspru ce le ascute în mare?

Sarea ce roteşte valul cu morişca zefirului
cotrobӑie lumina cu degetele nopţii
sau or fi ielele gureşe ce înţepenesc toate Carele cerului?

Iarna stelele strӑlucesc mai tare,
de aceea mi-am înfӑşurat visul în tӑlpi lepӑdate de tristeţe,
urma sӑ-mi fie aripӑ şi gând pânӑ când
Îmbrӑţişarea va fi desӑvârşitӑ de tandreţe.

Iarna stelele strӑlucesc mai tare,
Când ochii din ele ai pӑrintelui meu
Înalţӑ bolţile şi se închinӑ
Cu lacrima din sӑrutare.
Ai vӑzut şi tu, ce luminӑ

Din vol. “Zborul de duminicӑ”

© Ioana Haitchi, 30.11.2016, Klausenburg
Ȋn foto: Egon, Barbara, Johanna und Papa
© Ioana Haitchi  Copyright – Toate drepturile rezervate


















duminică, 27 noiembrie 2016

Respiraţie

- Niciun comentariu
E prea târziu pentru blândeţea minciunii,
pentru acea nemurire de gheaţӑ,
Te risipeşti mereu în ploaia aceasta prealeneşӑ
ascunsӑ de ceaţӑ.

E prea târziu sӑ mi te-aşterni peste creştet,
e prea târziu sӑ-mi vorbeşti cu limbile norilor
prin gheţari miluiţi, de o mie de ori
aceeaşi poveste.




Ȋmi şade în braţe bufniţa albӑ,
un pui înţelept ce-mi încӑlzeşte
la piept ochii nopţii. Mi-au rӑmas de iubit
doar cӑderile apei ce au ridicarea la cer,
doar inimi spӑlate, doar ele mai pot respira
cu uşurinţa unui rӑsӑrit.
Mi s-a fӑcut de trup, de inima ta de cӑlӑtor,
De oftatul acela, de istoria unui timp
Ce-şi ascunde regatul într-un zbor.

© Ioana Haitchi, 27.11.2016, Klausenburg
Foto: Michael Cheval
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

joi, 24 noiembrie 2016

Pustietӑţi profunde (YERMOS PROFUNDOS)

- Niciun comentariu
Tristeţea e o formӑ de pustietate, unde nu se poate însӑmânţa bucuria.
Strigӑtele aşchiilor provoacӑ o serie de farse.
Rӑmâne cu obstinaţie materie împotriva falsificӑrii viselor.
Ȋn cine pot avea încredere dupӑ atâtea excentrice entuziasme?
Nu existӑ spirite imaculate, atunci când în realitate dispare dupӑ-amiaza
şi umbra se face gurӑ indecentӑ.
Niciun ecou nu respinge adâncurile şi nici miezul umbrelor.
Largi sunt gesturile sumbre ale statuilor.
Adevӑrul nu s-ar pӑrea cӑ s-a înşelat, atunci când noi lӑrgim mlaştinile
şi totul rӑmâne descoperit, fӑrӑ posibilitatea de a mai fi înlocuit.
Dupӑ icnitura din vârful oblicitӑţii, întotdeauna existӑ cineva
care cautӑ o gurӑ de aer pentru a se potrivi circumstanţelor.
Am descoperit umbra câinelui care suferӑ în fiecare zi, binecunoscutele ariditӑţi
ale momentului, pantofii surzi ai strӑlucirii pe care cineva îi vede ca pe un mister.
Dincolo de abisurile insolubile, stӑruinţa respiraţiei aşchiilor.
Ȋn ce bӑtӑlii pot lupta, dacӑ nu în cele absurde, ale faptelor,
portretelor, rotocolului de fum în strachina ochilor mei?
Ȋn care privire a sigiliului, drumurile sunt capabile de vicleniile respiraţiei?
Se poate juca trocul rӑnilor fӑrӑ consecinţe letale?
-Este adevӑrat. Un corp va fi înmuiat în salivӑ. Aşa începe oscilaţia.


© André Cruchaga, 22.11.2016, Barataria
© Traducerea Ioana Haitchi, 23.11.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate


YERMOS PROFUNDOS

La tristeza es una forma yerma donde no se puede sembrar la alegría.
El griterío de los chiriviscos provoca una serie de patrañas.
Sigue siendo obstinada la materia frente a la falsificación de los sueños.
¿De quién puedo fiarme después de tantos entusiasmos excéntricos?
No existen espíritus inmaculados cuando en realidad desaparece la sobremesa,
y la sombra se hace boca de indecencias.
Ningún eco despeja las entrañas, ni desarruga los interiores de las sombras.
Largos son los sombríos gestos de las estatuas.
La verdad no parece equivocarse cuando hacemos anchos los páramos
y todo queda al margen sin posibilidades de reemplazo.
Después de jadear en lo alto de las oblicuidades, siempre hay alguien
que busca un respiradero a la medida de las circunstancias.
Descubro la sombra del perro que sufre cada día, las consabidas arideces
del instante, los sordos zapatos del resplandor que alguien ve como misterio.
Siempre resulta controversial, la devolución amarilla de los desencuentros.
Más allá de los abismos insolubles, la asidua chamiza del aliento.
¿Qué batallas puedo librar que no sean las de los absurdos, las fechas,
los retratos, la rotación de humo en la cuenca de mis ojos?
¿En qué mirada del sigilo son viables los caminos, los ardides de la respiración?
¿Se puede jugar al trueque con las heridas sin consecuencias letales?
—Es cierto. Algún cuerpo habrá empapado de saliva. Así empiezan los titubeos.

© André Cruchaga, 22.11.2016, Barataria

vineri, 18 noiembrie 2016

Singurӑtate (fragment)

- Niciun comentariu
Mӑ cӑutam în vreme
sӑ te gӑsesc prin mine cuibӑrit;
doar urmele îmbrӑţişӑrilor în noapte,
în şoapte, fӑrӑ chip şi fӑrӑ nume,
buze ce se mişcau în alte buze
şi trupuri nӑvalnice de iubit.

© Ioana Haitchi, 18.11.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate