Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

vineri, 15 iulie 2016

Cu un cer mai sus

La Bistriţa era un orfelinat  în capătul grădinii noastre, de fapt pe o parte din fosta noastră grădină pe care ne-au luat-o comuniştii,  la casa bunicii mele  de pe str. Toamnei.  Nu ştii cât am auzit din verandă,  ani de-a rândul, "Nu mai da !". Odată nu m-am putut abţine şi m-am dus acolo. Când am intrat, copiii erau la "ora pe oliţă", înşiraţi de-a lungul unui coridor de-o parte şi de alta şi când m-au văzut, ca la comandă cu mânuţele sus, au strigat: "Mama !" Ochii mi s-au umplut de lacrimi, am rămas blocată lângă uşă, nici nu mai ştiam de ce eram acolo. Plângeam cu toţii de durere, ei cu speranţa că vor fi salvaţi, eu pentru neputinţa de a îndura prostia omenească. 

În locul acela sunt înghesuite toate durerile lumii, în sufletele acelea mici, obligate să-şi pună aripi şi inimi de rezervă pentru a supravieţui. Acolo se naşte o luptă pentru o gură de aer în plus şi alte ceruri se încumetă uneori să se nască pentru ca acel plânset să înceteze.

Viaţa asta m-a învăţat să fiu  orfană şi de părinţi şi de fraţi sau de surori, dar niciodată n-am părăsit locul acela hărăzit unei trepte mai sus. Fie că m-a durut, te miri pe unde şi de ce, fie că n-am mai putut, dar de făcut acel pas,  l-am făcut. Ieri mi-am adus aminte de acele suflete înşirate pe un coridor lung, foarte lung şi iar sunt cu mâinile sus.

Nu sărutul pe umăr m-a umilit
şi nici mâinile ridicate
atunci când pe vârfuri încercam desprinderea,
Mărturisesc, am obosit, dar cât de tare am obosit
să fiu de vină pentru (ne)fericirile altora.

Mai bine mai sus, doar un pic mai sus
chiar dacă eşti singur şi sinelui tău te rogi
precum unui Dumnezeu ce te cunoaşte şi îl cunoşti
şi doar ţie îţi eşti supus.

© Ioana Haitchi, 15.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate