Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

sâmbătă, 30 iulie 2016

Linişte

- Niciun comentariu
Mi te-ai agăţat în vele
Să-mi cutreieri porţile,
Să-mi omori morţile
Şi să-mi săruţi obrajii dintre aripi
În toate nopţile.
Ai alungat norii
De teamă să nu mă sărute
Pe catargele mute
Apele gri.
Îmi eşti deopotrivă
Hazard şi ursită,
Cea mai ordonată derivă
Într-o apă liniştită.

Din vol. "Lacrima I(c)oanei"

© Ioana Haitchi, 04.03.2015, Klausenburg
Foto: Sailing by lunar power – Guy Harvey
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate


vineri, 29 iulie 2016

Cucii tineri

- Niciun comentariu
În gleznele noastre adorm cucii tineri,
Ne cântă nopţile, strigându-ne...

Schiopătăm  aceleaşi clipe de îngeri
Pe gânduri, iubindu-ne.
Ochii închişi mi te caută,
prima dată cu fruntea,
apoi cu inima.
Gleznele ne adorm,
iar pe respirările noastre
cucii tineri leagănă
aceeaşi  noapte.

© Ioana Haitchi, 28-29.07.2016, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi, “Cuib de cuc”
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

marți, 26 iulie 2016

Dependenţă

- Niciun comentariu
Există dureri ne(re)cunoscute, o dependență a durerii de fericire,
acea finețe rară, unică, îmbrățişată în durerile facerii
ori a sentimentului de ură, doar ca un întreg al iubirii.
O vulnerabilitate a sentimentului pur
trăindu-te pe de-a-ntregul.
Zbaterea, doar în potopul redescoperirii de sine.









© Ioana Haitchi, 13.09.2014, Baden – Baden
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 25 iulie 2016

Contur cu pietre de moară

- Niciun comentariu
Se spune, că pietrele de moară apasă
pe lacrima din râu
şi c-o roteşte până devine spin cu rază-săgeată
şi-i tot mai înceată
când unduirea se-nţepeneşte
în peştii brodaţi pe maluri-ferestre.
N-aude nici cununa tălpilor muşcate
de dragul, dragelor, uitate
pe prag de susur înnodate.
Şi sfâşia conturul cu pietrele de moară
scrâşnite-n dinţii seminţelor-vioară,
când boabe erau în sfârcurile nopţilor de vară.


© Ioana Haitchi, 18.02.2014, Klausenburg
Foto: Sava Hen
ția, Moara
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate






duminică, 24 iulie 2016

Siberia nevăzută a Transilvaniei

- Niciun comentariu
În Siberia nevăzută a Transilvaniei
se făcea negoţ fierbinte de carne vie,
negoţul “umaniştilor”
împotriva celor care au pierdut războiul.
Cetăţile erau dărâmate cu foile de hârtie
semnate în încăperi cu pereţii groşi,
cu soarele bătând slinos
la strada principală
şi Burgul se spăla pe mâini de păcătoşi
în fiecare dimineaţă cu cerneală.
Formulare, semnături, ştampile,
zile şi nopţi
adunate pe tâmplele celor nevinovaţi de glorie.

Pentru tata au semnat într-un colţ,
pe un colţ din tăcuta simbrie
cu averea legată pe spinare
de curelele geamantanelor,
ce îndoiau picioarele
în puterea gleznelor.
Trenuri, gări,
Acte şi bani,
Lacrimi ascunse în îmbrăţişări
Să ne ajungă, să ne ungă, ani şi ani.

În Siberia nevăzută a Transilvaniei
se mai face şi astăzi negoţ,
Oamenii întotdeauna se cumpără pe nimic,
chiar dacă tâmplele celor nevinovaţi de glorie
s-au răstignit,
chiar dacă plânsul înfundat e ros
de risipa timpului umilit.

© Ioana Haitchi, 24.07.2016, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 23 iulie 2016

De fiecare dată

- Niciun comentariu
De fiecare dată sfârşesc sărutându-ţi inima,
poate îţi mai iau din poveri
şi te fac mai uşor cu un suspin
sau poate mă rog şi induplec cerurile
să mi te mai lase în braţe,
să mă amăgesc că voi fi  sărutată.
Poate mă umplu de dorurile tale nesfârşite
să le scald în clipele curate din zilele ce vin
şi poate cine ştie, te mai cuprind încă o dată.

© Ioana Haitchi, 23.07.2016, Klausenburg,
dimineaţa foarte devreme când încă dormeai
şi ţi-am furat un sărut.
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 22 iulie 2016

Exerciţiu de admiraţie

- Niciun comentariu
Admir la tine siguranţa cu care te-ndoieşti
N-ai timp de îndoială să clipeşti…
Te răscoleşti ca să mă răscoleşti,
Dar nu-i nimic, oricât te-ai îndoi
Te cred şi ştiu că ai zidi
Aceleaşi gânduri fără niciun rost,
De ce-ar fi fost sau n-ar fi fost…

Admir, atât mi-a mai rămas,
Rămâi de vrei, dar fără glas.
Vreau să admir nesiguranţa din priviri,
Să pot fi sigură de îndoiala din rostiri.
© Ioana Haitchi, 15.07.2014, Klausenburg
Grafica, Ioan Polder
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate



joi, 21 iulie 2016

Copiii mei

- Niciun comentariu
Toţi copiii mei sunt mai bătrâni şi mai orgolioşi decât mine.
Ei îmi poartă firele albe şi ridurile.
Aşa îmi păstrez tinereţea, uneori într-un picior,
precum o barză într-un cuib
întinerind cu fiecare primăvară.
Zbor cu aripile lor
şi seară de seară
ne spunem poveştile trecutelor zile.

Preapline iubirile
îşi cuibăresc nefericirile
în toate leacurile noastre
şi mai apoi, ca păsările
îşi vor zbura şi vor întineri
şi alţi bătrâni se vor naşte
pentru a salva de la moarte, mamele.

© Ioana Haitchi, 21.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 18 iulie 2016

Let it be

- Niciun comentariu
M-a întrebat într-o zi, aşa, din plictis: 
Nu vrei să fugim în lume ?
Hai să fugim cu o barcă. 
Ce dacă scârţie şi prinde uşor, apă ?
Suntem uşurei, apele sunt tulburi, 
dar nu mai face nimeni valuri
şi lumea uneori e mică, ajungem repede.



Hai, îmi zicea, hai să-i lăsăm pe toţi netrebnicii 
să li se usuce gura urlând la altă lună,
Pe-a noastră o aşezăm în catarg 
şi stelele ni le luăm,  încap toate în pânzele noastre.

Hai, îmi zicea, hai că oricum avem în palme bătături 
şi nu o să ne facem altele de la vâslit. 

Hai, că  luăm şi cireşul din curte,  cu rădăcinile lui
astupăm locul de unde prindem apă.

Hai, îmi zicea, vremea încă e caldă. 
La iarnă s-ar putea să îngheţe cireşul. Ce zici ?

Sau poate o să-ţi cânt la o chitară din lemn de cireş, 
ca la serbări, “Let it be”.

© Ioana Haitchi, 18.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi  Copyright – Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 16 iulie 2016

Plouă în două (Pleuvent en deux)

- Niciun comentariu
Plouă în două
clape cu ape
sunet din urlet
se roagă să scape,
milă în silă
oră de oră
femeie-n copilă
plouă în două.






Pleuvent en deux
claviers avec de l’eau
son du cri percé
prier pour échapper,
pitié à contrecœur
l’heure après l’heure,
femme chez un enfant
pleuvent en deux pourtant.


© Ioana Haitchi, 23.09.2014, Klausenburg
Traduit par Ana Benedict, 06.10.2014
© Ioana Haitchi – Copyright – Tous droits réservés

Tiparele de Gutenberg

- Niciun comentariu
Te-aş smotoci un pic,
te-aş burzuli şi te-aş îmbrăţişa
sărutându-ţi iarăşi inima.
Aş mângâia-o cu vârful degetelor  de la mâna dreaptă
atunci când  aşezarea în mâna stângă şi-ar potrivi
şi iar aş săruta-o
să fiu sigură că acel sărut se va cuibări
ca în tiparul lui Gutenberg.
Îmbrăţişaţi am rămâne
în litere mii şi mii.



Pe îmbrăţişarea noastră ar bate monedă
tiparele ce vor veni,
Te-aş smotoci un pic
să-ţi aranjez din timp în firele de păr
Tiparele de Gutenberg.

© Ioana Haitchi, 16.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 15 iulie 2016

Cu un cer mai sus

- Niciun comentariu
La Bistriţa era un orfelinat  în capătul grădinii noastre, de fapt pe o parte din fosta noastră grădină pe care ne-au luat-o comuniştii,  la casa bunicii mele  de pe str. Toamnei.  Nu ştii cât am auzit din verandă,  ani de-a rândul, "Nu mai da !". Odată nu m-am putut abţine şi m-am dus acolo. Când am intrat, copiii erau la "ora pe oliţă", înşiraţi de-a lungul unui coridor de-o parte şi de alta şi când m-au văzut, ca la comandă cu mânuţele sus, au strigat: "Mama !" Ochii mi s-au umplut de lacrimi, am rămas blocată lângă uşă, nici nu mai ştiam de ce eram acolo. Plângeam cu toţii de durere, ei cu speranţa că vor fi salvaţi, eu pentru neputinţa de a îndura prostia omenească. 

În locul acela sunt înghesuite toate durerile lumii, în sufletele acelea mici, obligate să-şi pună aripi şi inimi de rezervă pentru a supravieţui. Acolo se naşte o luptă pentru o gură de aer în plus şi alte ceruri se încumetă uneori să se nască pentru ca acel plânset să înceteze.

Viaţa asta m-a învăţat să fiu  orfană şi de părinţi şi de fraţi sau de surori, dar niciodată n-am părăsit locul acela hărăzit unei trepte mai sus. Fie că m-a durut, te miri pe unde şi de ce, fie că n-am mai putut, dar de făcut acel pas,  l-am făcut. Ieri mi-am adus aminte de acele suflete înşirate pe un coridor lung, foarte lung şi iar sunt cu mâinile sus.

Nu sărutul pe umăr m-a umilit
şi nici mâinile ridicate
atunci când pe vârfuri încercam desprinderea,
Mărturisesc, am obosit, dar cât de tare am obosit
să fiu de vină pentru (ne)fericirile altora.

Mai bine mai sus, doar un pic mai sus
chiar dacă eşti singur şi sinelui tău te rogi
precum unui Dumnezeu ce te cunoaşte şi îl cunoşti
şi doar ţie îţi eşti supus.

© Ioana Haitchi, 15.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

miercuri, 13 iulie 2016

Everest

- Niciun comentariu
Sunt pe Everest.
Dacă eşti în zonă, fă-mi semn !
Ah, am uitat. Rotula stângă nu-
ți dă pace.
Te-a
țintuit într-un deşert cu mese pline.
Steagurile p
ăcii au rămas acolo, înfipte-n gheață
Şi în zăpada golită de jivine.

Drumul a fost cumplit.
Am luat o hartă să-
ți însemn
Toate durerile ce le-ai zidit
Ca un Manole arcuit
Pe ghe
țuri şi pe scări de lemn,
Căci avalanşă
ți-a fost glasul,
B
ătrânele busole-au înghețat în tine,
Dar nu-i nimic, mi-e t
ânăr pasul,
Iar Steagurile p
ăcii au rămas acolo, tot înfipte-n gheață
Şi în zăpada golită de jivine.

E frig. Reynaud îşi cere plata
Pentr-un efort lumesc. Mi-e bine,

Când steagurile păcii sunt în gheața
Şi în zăpada golită de jivine.

©Ioana Haitchi, 23.08.2014, Baden-Baden
Foto: Mercedes-Benz
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Alte ceruri (fragment)

- Niciun comentariu
Încep să număr şi scot pomana cu aur
din cinci sau şapte ursitoare.
Ai acolo o urmă în soare
şi o alta mai straşnică decât noaptea.
Auzi cum bat orologiile,
fiecare în legea lui,
fiecare îşi inventează câte-o secundă de rezervă
pentru anii prigoniţi.
Cum le poartă vântul aripile
şi cum îşi inventează alte ceruri ? să-mi spui.






© Ioana Haitchi, 16.05.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 11 iulie 2016

Pe sub mările tale

- Niciun comentariu
E mai greu până ajungi la măduvă
să te sădeşti încă o dată
pentru a pune stele şi Care
luminându-ţi sămânţa pe îngerii de vineri,
până când osul te reacoperă
şi te faci corabie pe mare,
iar cei de sub ultima bârnă
te poartă pe umeri.

Pe sub mările tale, zăvorâte palate
înnoadă broboadele sfâşiate de sare,
cu rădăcina ucigaşă hrăneşte
aceiaşi idoli de piatră
unde singurătatea e păzită de tăcere,
e mai greu până ajungi la dreptate,
însă pe ape nu se găseşte nici lapte, nici miere.

Pe sub mările tale, numai furtunile Herei
Ce răscoleşte mii de cercuri pline de ură şi patimă,
Corăbii ostenite în nisipul adânc al clepsidrei
Ascund bogătiile lumii de platină,
E mai greu până ajungi la măduvă
Ridicându-ţi lumina pe îngerii de vineri
Atunci când osul te reacoperă
Şi te ungi corabie pe mare,
Iar cei de sub ultima bârnă
Te poartă pe umeri.

© Ioana Haitchi, 11.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

duminică, 10 iulie 2016

Sfinţi ghiftuiţi (fragment)

- Niciun comentariu
Jurnalul copiilor flămânzi
se scrie cu mâna ce frământă culorile curcubeului,
Îşi poartă degetele prin zulufii rotunzi
şi în paharul cerului
se răcoresc mările Sânzienelor
de unde să-şi răsară alte dimineţi.

În joaca ce are tainice reguli
nu e loc de zăvoare şi săgeţi, femeie,
liniştea duşmanului
e îmbrăţişată de fuioarele Penelopei,
ce  se adapă din Odisee.



Jurnalul copiilor flămânzi
are părinţii în zei,
Cuptoarele dospesc o nouă ofrandă
pentru sfinţi ghiftuiţi şi atei.

© Ioana Haitchi, 10.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi  Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 8 iulie 2016

Să avem răbdare cu noi

- Niciun comentariu
Am sufletul greu.
Zăpezile altora s-au făcut lespezi
şi urlă cu neputinţele venelor
de-a mai purta încă o povară.
Am la rever sufletul mereu,
chiar dacă arce şi săbii
răscolesc burţile apelor
pentru a mia oară.

Cu sufletul greu
îi privea cuvintele încă nerostite,
dodoloaţe şi gureşe,
cum sfătoase şi preapline
se potriveau una pe alta,
îi săruta inima să-l înduplece,
cu grijă să-i aşeze rănile,
mâinile ei să îl cuprindă
în toate iernile izgonite de-a valma.

Am sufletul greu
de-atâta răbdare cu noi
pentru a ne potrivi clipa
în toate fiinţele noastre,
pentru ca apoi
să nu ne întrebăm aripa,
unde ne sunt inimile sihastre.

Inima pentru toate pomenirile,
Inima pentru păcate,
Inima pentru toate iubirile,
Inima pentru dreptate,
Inima pentru tristeţe.
Am sufletul greu
şi de-atâta bineţe
în gheara soarelui
durerea stă într-un picior
la porţile Raiului.

© Ioana Haitchi, 08.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

joi, 7 iulie 2016

Negrul în palmele nopţilor albe

- Niciun comentariu
Ce haos ai putut lăsa în urmă,
Când ai trădat credeam că ai plecat,
Că ţi-ai luat şi amintirile-ntr-o urnă,
Că ai furat tot ce era de înşelat.

Dar nu te-ai străduit s-ascunzi sărutul
Şi nu mi-ai rupt îmbrăţişările din palme,
Cum niciun gol n-acoperă trecutul,
M-ai învelit cu negrul nopţii albe.

 




Stăteam de vorbă azi cu ieri şi mâine,
Cu dorul omenesc şi pătimaş,
Din tot ce faci şi tot ce spui, străine,
E doar povara celui ce-a rămas.
  

Ce haos ai putut lăsa în urmă,
N-ai luat îmbrăţişarea nici sărutul
Şi nicio amintire nu mă-ndură,
Cum niciun gol n-acoperă trecutul.

© Ioana Haitchi, 19.05.2015, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

miercuri, 6 iulie 2016

Căutându-te

- Niciun comentariu
E-un plâns ce nu-şi alină durerea niciodată
şi nu mai ştii, dacă e rost pe-o bucată de suflet
ori e a altuia purtată.
Nu mai ştii, dacă şi unde se potrivesc nuielele din cuibul nepătruns,
Nu mai ştii, unde să-ţi răsari a doua zi,
Nu mai ştii, dacă zilele rostogolesc acelaşi plâns,
Nu mai ştii, dacă o să mai poţi iubi.



E plânsul acela care îşi schimbă lacrima de fiecare dată
Şi dacă alte mărgele să îţi pui la ochi
Şi fiecare lacrimă e de-un alt plâns purtată,
Precum o altă vreme se urneşte din loc.

E-un plâns ce nu-şi alină durerea niciodată
şi nu mai ştii dacă e rost pe-o bucată de suflet
ori e a altuia purtată.

© Ioana Haitchi, 27.10.2015, în oraşul închis într-un vis
Foto: Couple caresses
© Ioana Haitchi – Copyright - Toate drepturile rezervate

vineri, 1 iulie 2016

Zbor peste zbor

- Niciun comentariu
Zbor peste zbor,
Aripă între ape,
Ursitoare ucigând jivine,
Potop peste potop
Nicio lume nu încape
Între mine şi tine.

Dragoste peste dragoste,
Aritmetica infinitului
Se înşurubează în Arhimede,
Aur şi pacoste
În balanţa ursitului
Atunci când ne vede.



Şi gări peste gări
Stele căzătoare în sfere
Scorţişoară pe şine,
Mai caut în cămări
Îmbrăţisări efemere
Să-mi miroase a tine.

© Ioana Haitchi, 01.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate