Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

duminică, 26 iunie 2016

Bătrânul Will

- Niciun comentariu
Am citit într-un jurnal englezesc
o poveste despre bătrânul Will.
Îmi zicea, că umblă senil
prin toate poeziile de dragoste.
Niciun “Te iubesc”
nu mai seamănă cu vremurile.

Întâlneşti doar cavaleri de vodevil.
Din cauza ortografiei, spuneau unii,
ba din cauza lacrimei albe din ceaiul de la ora cinci.

 




Mai scria, că a fugit
cu toate keksurile de la masa Reginei.
Lumea zicea că e un hoţ mărunt.
Trebuia să ia linguriţa de aur.
Ce ştie lumea despre gustul vieţii e prea puţin
pentru un ceai.
Cerşetorii din faţa palatului aveau palmele pline
cu rotocoale dulci şi intonau,
“God save the Queen”.

© Ioana Haitchi, 04.02.2015, Klausenburg
Foto: Antonio Catalano
 © Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 24 iunie 2016

De Sânziene

- Niciun comentariu
Am ascuns mările în poveştile tale,
scrisori înfulecate cu sâmburii buzelor
din livezile boreale. Mai dau o raită
să-ţi sărut cămările-sanctuare
unde s-au lenevit averile viselor.


Darling, frunza căzută nu se mai întoarce în ram,
rescrie nervura în palmele vântului
în care urmele noastre de îngeri fără ham
îşi respiră arcada cuvântului.









© Ioana Haitchi, 24.06.2015, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

joi, 23 iunie 2016

Lada de zestre

- Niciun comentariu
Mi-am înfăşurat inima deasupra cerurilor,
unde curcubeiele îşi rotesc leneşe pletele,
mă gândeam, că te-aş putea găsi tivit în cruce,
în cătrinţa ori în cămaşa ascunsă de potop,
că omul seamănă după loc
şi după împunsătura timpului,
ţi-aş cânta un cântec bătrânesc să-ţi meargă la suflet,
ca femeile ce strâng roadele seminţei în dimineţile fragede;
încă mă mai pot adormi în lăzile de zestre

cântându-ţi dintr-un fluier de os
cu aceeaşi inimă deasupra cerurilor,
zvâcnind sub cămaşa ascunsă de potop.




© Ioana Haitchi, 27.05.2015, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

marți, 21 iunie 2016

Roua

- Niciun comentariu
Roua e povestea rotundă a ploii,
îmbrăţişează pământul cu ultimele şoapte.
Din condensul apei îşi goleşte norii
zdrobiţi astă-noapte.
N-am apucat a povesti
cu esenţa ei transparentă şi creatoare,
dar în ciocurile vulturilor, încă sunt vii
stelele căzătoare.



© Ioana Haitchi, 22.05.2015, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 20 iunie 2016

Profesori şi oameni

- Niciun comentariu
Iosif Viehmann, septembrie 2015

Ileana Boca, cea mai frumoasă profesoară de limba şi literatura română din lume


Era în secolul trecut, anul de graţie 1985. Mare forfotă în cancelaria unui liceu din Cluj. Profesorii erau revoltaţi că orele nu se mai pot desfăşura în mod normal, că elevii sunt obraznici şi de nestăpânit, că se fumează în toalete şi pe lângă gardurile din spatele şcolii. Liceul a fost înainte şcoală generală, dar revoluţia industrialo-comunistă a transformat şcoala generală într-un liceu industrial. Fosta directoare preda acum limba română şi nu a mai dorit să ocupe nicio funcţie de conducere. Şi în toată forfota, doamna profesoară Ileana Boca a pus o singură întrebare:
- De ce la ora mea e linişte ?
Şi linişte s-a făcut şi în cancelarie. Problemele învăţământului vor exista atâta vreme cât vor fi în sistem prea multe persoane fără aplecăciune, căci un profesor adevărat, indiferent de programa şcolară, se va respecta impunându-se prin comportament  şi prin felul în care îşi prezintă materia. Toate restricţiile sunt  pentru cadrele didactice care NU vor fi niciodată profesori adevăraţi, personaje care nu au nicio legătură cu pasiunea pentru materia predată la clasă, indivizi care nu sunt capabili să înţeleagă statutul de profesor. Începând cu grădiniţa, prima formă de învăţământ, copiii sunt dependenţi emoţional de educatori şi ulterior de profesori. Aceştia îi pot recunoaşte drept prieteni,  modele sau oameni de la care au ce învăţa. Atunci când omul de la catedră nu îndeplineşte calităţile unui profesor, elevul îl va simţi ca nimeni altul şi nu îl va considera un reper. Fiind încă dependent emoţional de profesor, nu ştie cum să înveţe singur, nu ştie de unde să ia informaţia corectă şi va dori doar o notă de trecere.

În 21 de ani de şcoală am întâlnit DOI profesori adevăraţi: Ileana Boca şi Iosif Viehmann. Au mai fost şi câţiva dedicaţi, oameni care au vrut să fie cu gândul împăcat că şi-au făcut jobul, dar atât. În rest, vai şi-amar. Problemele sunt aceleaşi. Diferenţa este că acum uneori se spun lucrurilor pe nume.

Ileana Boca, dăscăliţa mea dragă de limba şi literatura română, înaltă, frumoasă, distinsă, avea ochii lui Eminescu. O iubesc !

Iosif Viehmann, profesor  la materia “Managementul protecţiei mediului” în timpul facultăţii, singurul om în viaţă de pe planetă care l-a cunoscut  pe  Emil Racoviţă. 

Sper din suflet că anul acesta îi voi reîntâlni, deoarece vom sărbători 30 de ani de la terminarea liceului şi 10 ani de la terminarea facultăţii.

© Ioana Haitchi, 06.03.2016, Klausenburg
Foto: Ileana Boca şi Iosif Viehmann
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

duminică, 19 iunie 2016

Pirueta-suspin

- Niciun comentariu
Deja cunoşti senzaţia aceea,
când mergi pe drum şi te simţi neobişnuit de înalt
şi fără niciun motiv anume
îţi eşti fantastic,
chiar dacă oasele-ţi sunt leneşe de la căldura verii
sau dacă îţi sunt înţepenite de vântul năprasnic.

Şi chiar şi aşa, înalt fiind,
vrei să te ridici  pe vârfuri
să atingi cerul cu mâinile,
acolo unde stelele îşi luminează şi ziua,
acolo unde din preaplinele Care,
Nordul fură bolţile
şi nu-i nimeni să le adoarmă
şi fiecare-n fiecare
îndoapă întunericul
ce rămâne întotdeauna cu ochii deschişi,
acolo unde  nesfârşitul
a început cu mult înaintea ta,
mijind cu dioptriile dimineţii în fiecare cais.

Dar să nu-mi spui că te-ai schimbat
acum când nopţile sunt mai lungi şi verdele mai fin.
Hai, ridică-mă pe degete şi chiar mai sus,
am oase mai uşoare cu un suspin.

© Ioana Haitchi, 19.06.2016. Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 18 iunie 2016

Sergiu Celibidache: Reflecții despre „Filosofia Muzicii“

- Niciun comentariu


joi, 16 iunie 2016

Prima lansare a revistei ECREATOR “Prietenii literare Baia Mare – Cluj”

- Niciun comentariu
A văzut lumina tiparului al şaselea număr din revista ECREATOR, un număr de 482 de pagini, format manual şcolar, în condiţii grafice deosebite.
Revista este închinată de data aceasta în întregime prieteniei dintre scriitorii maramureşeni şi cei clujeni.

Prefaţa este semnată de Ioan Romeo Roşiianu, postfaţa de Gabriel Cojocaru, în fapt de cei care au realizat întreaga lucrare ce apare sub egida prestigioasei edituri Grinta din Cluj – Napoca.

Între coperţi semnează aproape toate numele consacrate din spaţiul cultural vizat, prima lansare urmând a se face în 17 iunie,  Cluj – Napoca.
SUMAR:
POEZIE - Doina Randunica Anton, Ioan-Pavel Azap, Oana Raluca Ciceu, Gavril Ciuban, Gabriel CojocaruGabriela Mariana CosovanIon Cristofor, Gelu Dragoş, Ioan Dragoş, Stefan Aurel Dragan, Mihai GaneaMarina Angela Glodici, Vasile Gogea,Grecu SorinIoana HaitchiIoan Hotea, Letitia Ilea, Alice Valeria MicuMariana Moga, Vasile Morar, Daniel Moşoiu, Vasile Muste, Ioan Negru, Carmen Nicoara, Maria Pal, Papp Adriana, Gheorghe Parja, Lucian Perta, Alexandru PetriaRomeo Ioan RosiianuNicolae ScheianuAdrian SuciuRadu UlmeanuVancea EchimFlorin Constantin Verdeş si Antonia L. Zavalic.

PROZAIoan-Pavel AzapBeldi Paul LadislauRodica Brad Păuna, Silviu Buzan, Dan CaileanDiana Cozma, Daria Dalin, Dan Marius Dragan, Stefan Aurel Dragan, Mihai GaneaGrecu SorinIoana Haitchi, Marian Ilea, Mariana MogaHoria Muntenus,Titina Nica ŢeneVirginia ParaschivVoichita VeresRegis RomanRomeo Ioan Rosiianu si Victor Tecar.

TEATRUAdela Iancu, Marian Ilea, Flavius Lucacel, Radu Macrinici, Virginia Paraschiv si Alexandru Uiuiu.

ESEU Carmena BaintanGheorghe Mihai BarleaMarina Angela Glodici, Nicolae Iuga, Stefan Maris, Horia Muntenus, Vasile Muste, George Petrovai, Romeo Ioan Rosiianu, Elena Andreea Rusu, Al. Florin Tene si Tene Ionut.

TRADIŢIIIza Corina Csisar, Stefan Maris, Podut Maria Mirela si Elena Andreea Rusu.

CRITICĂ LITERARĂ - Radu Aldulescu, Corbu DanielIon Cristofor, Stefan Aurel Dragan, Gelu Dragoş, Vasile Gogea, Dragomit Ignat, Horia Muntenus, Ioan Negru, Voichita VeresVirginia ParaschivRomeo Ioan RosiianuNicolae Scheianu si Ioan Vasiu.

R.I. Roşiianu

duminică, 12 iunie 2016

Filozofia tristeţii

- Niciun comentariu
Timpul bocea
rănile umplute cu linişte.
Era frig şi apăruse în faţa mea
o femeie gârbovind dimineţi;
ducea un ochi în spate
ascuns într-un munte
şi o raniţă pentru mâncare
în care vântul îi şuierase goliciunea
plină de tristeţi.



Cu privirea în pământ,
păşea aproape pe vârfuri
cu genunchii îndoiţi şi lipiţi
şi mâinile forţat atârnându-i,
ca o maşinărie neunsă.
Aşa mergea azi-dimineaţă,
parcă era Dumnezeu
plimbându-se prin lume
şi nu avea cine să-i oblojească
inima nepătrunsă.

Timpul bocea
cu linişte rănile umplute.
Era frig şi apăruse-n faţa mea
durerea omenească
într-o dimineaţă gârbovită
ascunsă de un ochi într-un munte.

© Ioana Haitchi, 12.06.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 10 iunie 2016

Pastila de vineri

- Niciun comentariu
Nu ştiu cum să spun, ca nu cumva să lezez clasamente, concepte, intelectuali sau alte/alţii asemenea. O să încerc să spun, că intelectualii de azi, într-o proporţie covârşitoare, n-au nicio legătură cu realitatea celor mulţi, realitate care şi-a făcut loc fără a ţine seama de scorţoşii cu titule din academii, cluburi exclusiviste sau alţi şpilcuiţi. Astăzi, lumea NU mai progresează prin filozofi. Are altă unitate de măsură. O fi mai bună sau nu, încă nu m-am dumirit, atâta vreme cât nici cu definiţia intelectualului încă nu se ştie prea bine, de unde până unde, ce şi cum.

Cine se suie pe-un piedestal şi se autodefineşte intelectual sau om superior, e de obicei singur şi de acolo, de la înălţimea valorii sale, dacă are pretenţia că e un fel de uns al destinului căruia i se cuvine conducerea lumii…e necâştigător. Pe de altă parte, la capătul opus îşi are locul acela care face bani, nu contează cum, dar îi face spre disperarea celorlalţi care strigă ca din gură de şarpe, că nu-i corect ! Şi între aceşti poli îşi duce veacul omenirea, mai veselă, mai tristă, mai citită, mai bolnavă sau nu.

Intelectualii în intelectualitatea lor, dacă chiar vor, ar trebui să se coboare din fumurile nemuririi, să păşească printre muritori şi să se dea de exemplu, să ne arate la propriu, CUM să facem. Dacă nu ştiu decât teorie, eu am plecat la o îngheţată de vanilie, nuci şi stafide, pentru că am primit o invitaţie de la un muritor de comitet.

P.S. Am auzit la “Academia de mămici”, că Făt-Frumos nu a fost niciodată intelectual, ci doar moştenitor. E adevărat, soro ?


© Ioana Haitchi, 10.06.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

marți, 7 iunie 2016

Ană, zorile să varsă…

- Niciun comentariu
În general, românu’ e deştept şi cu gura mare până la ora de matematică. Acolo se aşază în ultima bancă şi începe să numere secundele până “se sună”. Acest complex a fost dezvoltat în ideea, că nu oricine ştie şi o poate învăţa pe distinsa matematica, deşi, doamna asta e chiar de comitet. I-au sucit înţelesurile chiar aceia care au stat în prima bancă, pedepsiţi fiind.

Azi, reinventăm conceptul românului deştept, purtându-l pe la toate olimpiadele posibile, de la matematică până la ultima redută a manualului alternativ. Copiii vin acasă cu medalii la gât, apar pe Facebook sub sloganul “nu distribui că nu interesează pe nimeni”, iar apoi, dispar şi se reinstalează gălăgia mioritică a poporului primordial. 

E tare greu în ţara asta până creşti mare. Eşti obligat să spui o grămadă de rime cu pretenţie de poezie şi mai mult, trebuie să ai pe faţă întotdeauna un zâmbet fericit. Încă mai cumperi flori, încă mai plăteşti şcoala, încă eşti liber să faci ceea  ce spun părinţii care votează tradiţional cu cel care-i promite că-l păzeşte de unguri, de istorie şi de muncă. Vei găsi întotdeauna pe internet un aşa-zis clasament în care oraşul tău e cel mai frumos din lume. Cascada din apropiere a fost votată de cineva ca fiind cea mai frumoasă din altă lume. Şi tot aşa, până te trezeşti într-o dimineaţă atâta de mândru încât nu mai ştii cu câţi de i să te scrii. Ce-vizor luminos ! Ce-vizor !

© Ioana Haitchi, 07.06.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 6 iunie 2016

Lecţia de zbor

- Niciun comentariu
O oboseală ce contorsionează pleoapele
şi le condamnă să rămână deschise
şi apoi te zgâlţâie, te zgâlţie;
o toropeală încălzită de amintirile
cuibărite în orbite, ce zgârie şi zgârie.

Durerea se cere luată în braţe şi legănată cu nopţile,
cu zilele şi cu ce ţi-a mai rămas din toate sufletele,
un suflet pentru cel care te-a bătut,
unul pentru cel care-a tăcut
şi unul pentru cel ales să vorbească.
Şi iar trebuie să te faci zbor
peste durerea omenească…

© Ioana Haitchi, 06.06.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright– Toate drepturile rezervate