Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

luni, 30 mai 2016

Ziua de mâine

- Niciun comentariu
A venit  ziua de mâine,
Are dinţii de lapte
Şi muşcă smerită din noapte,
Ca şi cum ar fi o cocoradă fierbinte.

O păzesc ursitoarele
Şi de fiecare dată,
Fără durere se naşte
Când timpul sărută stelele.

© Ioana Haitchi, 30.05.2016, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

duminică, 29 mai 2016

La plus belle Florentine

- Niciun comentariu

N-am cunoscut un om mai vesel
care să tăvălească destinul 
mai normal decât orice răsărit.
Ai ajuns la tine devreme şi ne-ai molipsit
de viaţă, ca de-un paşnic rebel.

Zâmbetul tău are întotdeauna prieteni,
cuvintele ţi se aşază liniştit,
căci în poveştile tale, pădurile mai au căprioare
şi caii mai poartă-n copite,
urme de aur şi pinteni.

Lângă tine aerul se respiră uşor,
se trăieşte atât de firesc,
încât ţi se pare că simplitatea nu doare
în timpul ce se lasă descoperit,
n-am cunoscut un om mai vesel
care să tăvălească destinul
mai normal decât orice răsărit.

© Ioana Haitchi, 29.05.2016, Klausenburg
Foto: Florentina Wittenberger
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

sâmbătă, 28 mai 2016

Ioana Haitchi Blog - singurul blog de poezie de pe trafic.ro

- Niciun comentariu
 De obicei, mă iau în serios şi pun pasiune în ceea  ce fac, indiferent dacă prestez o curăţenie binevenită sau scriu poezie ori altceva. Mă simt confortabil cu blogul meu sau cu blogurile mele, dacă vreţi. Vreau să aibă un conţinut valoros şi să arate profesional. Altfel, nu ştiu la ce ar folosi.  Şi le-am construit zi de zi, în primul rând pentru mine şi apoi pentru cei care empatizează cu scrierile mele. Nu particip la niciun concurs de aşa-zisă frumuseţe literară, dar fără să vreau am intrat într-un clasament. Locul 40 (în această săptămână) în rândul siteurilor de artă/literatură. 

E SINGURUL BLOG  http://ioanahaitchi.blogspot.com/ din acest clasament.  Primul loc îl ocupă un site cu citate  şi apoi  siteuri ce promovează “spiritualitatea”. Apoi sunt editurile şi bibliotecile online.  Lăsându-le pe acestea şi făcând un clasament doar cu siteuri dedicate în exclusivitate scrierii,  aş urca în clasament pe  locul 17. Am spus asta doar ca fapt divers. Dacă mie şi dacă vouă vă place, atunci clasamentul este caduc.

Iată clasamentul (de pe trafic.ro) - siteurilor dedicate - pentru săptămâna în curs:

1.Comunitatea virtuală a scriitorilor români
2.Literatura de azi
3.Cenaclul poeţilor dispăruţi
4.România literară
5.Revista Contemporanul
6.Audilandi
7.Literatura pentru copii
8.Ecreator
9.Atheneum
10.Caete silvane
11.Proza.ro
12.Egophobia
13.Borcanul literar
14.Destin valah
15.Irina Petraş
16.Sidonia
17.Ioana Haitchi Blog
18.Laura Irina Poantă
19.Cronica mizantropului
20.Societatea Blaga
21.Marius Surleac

© Ioana Haitchi, 28.05.2016, Klausenburg

vineri, 27 mai 2016

Lansare de carte – Horia Muntenuş

- Niciun comentariu

Horia Muntenuş are plăcerea de-a vă invita la lansarea cărţii 

PUNCTE CARDINALE

Evenimentul va avea loc în data de 6 iunie 2016, ora 18, la librăria “DIVERTA”, Bvd. 21 Decembrie 1989, nr. 22, Cluj-Napoca.

Vă aşteptăm !


Horia Muntenuş

miercuri, 25 mai 2016

Lansare de carte Florin Constantin Verdeş

- Niciun comentariu





Gata pentru orice, gata pentru comparaţii, gata pentru diferenţe, gata pentru a coborî brusc din înalturi şi a merge din nou pe potecile sau drumurile abrupte rutiniere pline de foste gropi, devenite între timp, abisuri conştientizate...
... şi…

Drumurile noastre merg mai departe, iar și iar, și iar, ca într-o perpetuare a semeției vieţii într-o continuitate umană...
Florin Constantin Verdeş revine azi între cititorii săi, pe planeta de asfalt, beton şi sticlă, cu volumul de poezie "discursURI", cu nostalgii și amintiri perene, sau, după cum ne spune chiar el, "cu bucuria că am scos în real un nou capitol al drumurilor vieţii..."
"discursURI" implică fiecare cititor într-un sentiment de dualitate vis-a-vis de timp, cel mai bun prieten dar şi cel mai mare duşman al omului; suferinţa imposibilitătii întru o săvârşire de unitate a inimilor, se desăvârşeste în aer şi în spirit, apoi se risipeşte în spaţiu... Totul este un dar în spiritul fiinţei, transferându-se într-o cotropire lentă de întoarcere la baza întrebării primordiale, a enigmei supreme: "Qvo vadis ?!" şi uitând de ce suntem aici... Destinul, timpul şi un Dumnezeu nerostit îşi arată supremaţia într-o altfel de trinitate, una desăvârşită, a puterii lor; frumuseţea creaţiei însă îşi desfăşoară arta în toată splendoarea ei infinită.

"... volumul este un pretext al reîntâlnirii oamenilor cu oamenii, noi strigăm soarele şi în zilele cu soare, nu doar în cele ploioase... şi strigăm, strigăm, suntem gândul, materializat în noi, şi noi retransformaţi în gând, dar de data asta ca un gând al multor oameni... aşa ne adunăm bucăţile din noi, uneori chiar cioburile...", conchide Florin Constantin Verdeş.

luni, 23 mai 2016

Cu opincile prin sateliţi

- Niciun comentariu


În România NU exista o cultură a dezvoltării de sine, a dezvoltării societăţii, în schimb există cultura distrugerii, specializată uneori la perfecţiune. Dacă azi este una dintre acele zile în care suportaţi adevărul, acceptaţi că România ca stat independent si aşa-zis, suveran, nu are vechime pe harta lumii. S-a format din nişte oameni care au fost slugi secole de-a rândul şi care dintr-o dată s-au trezit stăpâni şi se comportă ca nişte jefuitori. Este vorba despre cultură, despre tradiţie, despre faptul că domnitorii n-ar fi construit în veci o şcoală şi despre faptul că prea mult se fură, de la radiera de birou şi hârtia igienică de la serviciu, la serviciile secrete. Aşa că, lasaţi-o aşa, căci oricum nu ne descurcăm mai bine mâine, dacă nu am fost învăţaţi de mici să facem echipă măcar din doi oameni şi apoi progresiv, restul. Sunt lucruri care dacă nu se învaţă atunci când trebuie, devin o tară, contribuind la involuţia umană.

Lăsaţi-o aşa, mergeţi de 8 martie cu flori la învăţătoare, plătiţi din buzunar toate fondurile care vi se cer, plătiţi ca în evul mediu vizita la doctor, faceţi tot ce vă spune şefu’, acceptaţi răul oferit gratis din partea guvernanţilor şi acceptaţi că nu veţi putea face nici dvs. nimic pentru generaţia următoare care deja e schilodită pentru că NU a învăţat atunci când trebuie lucrurile de bază ce ţin de dezvoltarea unei societăţi, căci dezvoltare NU înseamnă telefonie mobilă şi televiziune prin satelit, ci educaţie. Şi măcar azi, vă rog, nu mai confundaţi  succesul excepţiilor,  cu sistemul în sine, un sistem comunist căruia i s-a ataşat un apendice numit, parlament. 

Lăsaţi-o aşa pentru că ar trebui să se simtă ruşinaţi vreo 99% dintre vorbitorii de limbă română, vorbitori care din generaţia tânără, 53% sunt analfabeţi funcţionali, adică ştiu să scrie şi să citească, dar nu înţeleg şi alte generaţii cu minţile setate în alte secole. E chiar periculos a mai spune ceva. Lăsaţi, tot UE, tot aceia care par sau sunt împotriva românilor, îi vor civiliza, cu forcepsul, dacă va fi nevoie, pentru că naţia asta, singură, încă nu ştie, cum.

© Ioana Haitchi, 23.05.2016, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 13 mai 2016

Ţurţuri din povara bobului de grâu

- Niciun comentariu
Ţurţuri din povara bobului de grâu zemuiesc
rătăcind piciorul afundat în cenuşă.
Acolo ţi se cuibăresc
doar cerurile aruncate peste uşă
muşcând din lacăte şi zar,
întinse lanţuri peste aripa răpusă 
de zeul-păpuşar.

E e tot mai greu de zidit un altar
când laşi umbrele să danseze peste ruinele unui coloseum,
dacă nu mai îndrăzneşti să vezi pasărea din cuib.
Lătratul câinelui îşi satură foamea
cu un colţ rănit în luptele aprige ale umbrelor.
Ar fi fost o zi în care s-ar fi potrivit
mănunchiul pe care îl ascunde mâna ta cu zei.
Dansul tău se mai potriveşte în arhierei
când tresar pălăriile ceasornicarilor.
Se face linişte când limbile îţi ascuţesc vârfurile pe ora doişpe.
Mecanismele se opresc atunci pentru o nouă ungere,
ca păsările îşi iau avânt către o nouă zi
şi sunt în stare să mai cânte
din balansoarele ascunse-n colivii
ori la mantia de ploaie să renunţe.
Un mecanism ce ticăie bezmetic în burta oceanului,
îşi încalecă limbile pe spinarea balenelor,
huruie în toate sările dospite
în pacea mărilor.

Sfinţeşte orologiile din munţii cascadelor
şi tot mai mult se adânceşte în vietăţi.
Ţurţuri din povara bobului de grâu renasc în cetăţi
cuibărite în aripile tale de zeu-păpuşar,
cântând în orologii încătuşate de mări.
În tine zace foamea sătulă
Cu urechile sărate
Zvâcnind în ţurţuri o inimă nebună
Ce muşcă din vreme pe nesăturate.

© Ioana Haitchi, 07.03.2016, Klausenburg
Foto: Lagomarsino
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

marți, 3 mai 2016

Dumnezeul vocilor

- Niciun comentariu
Dumnezeul vocilor
îmbracă aceeaşi haină,
vindecă rănile ostaşilor
cu mantia îndurării
din bătăliile apei.
Zice rugăciunile de taină
privind cu ochii albaştri ai mării
până la tocirea săbiilor
în dimineţile albe.

© Ioana Haitchi, 03.05.2016, Klausenburg
Foto Nathalie Armand
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate