Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

sâmbătă, 30 aprilie 2016

Pacea

- Niciun comentariu
Cine are nevoie de adevăr, de adevărul brut ?
Hai mai bine să căutăm o realitate care nu doare aşa de tare.
Mincinosul algebric mai crede şi acum
că din două minciuni poate crea un adevăr.
Şi cum numai un mincinos poate spune o minciună adevărată,
o să-l plătim dublu.
Are şi pacea preţul ei.

© Ioana Haitchi, 30.04.2016, Klausenburg
Foto by Diego Rivera, Vânzătorul de flori

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

miercuri, 27 aprilie 2016

Sărutarea începătorului

- Niciun comentariu


















Berzele au anotimpul lor, indiferent de primăvară.
În palme, ochii mai copilăresc pe linia vieţii,
se leagănă şi mijesc soarele,
când de-o parte, când de alta,
netezind  bătăturile iubirilor târzii.
Aşa cum stau cu palmele în tâmplele tale
pot opri vijelii.
O să încerc sărutarea începătorului 
şi buchetul de flori din răsadurile de sub geam,
acolo unde bulbii îşi rotunjesc bogăţia
şi ne citesc în palme un alt neant.

© Ioana Haitchi, 27.04.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 25 aprilie 2016

O roata ţiganului, o rondă, un pod…

- Niciun comentariu
În timpul desfăşurării Olimpiadei de la Montreal 1976 aveam 8 ani şi jumătate şi terminasem clasa  a-II-a. Nu era fetiţă de vârsta mea care să nu ştie o roata ţiganului, o rondă, un pod, o sfoară, o balansare la bătătorul de covoare, câţiva paşi, o cumpănă şi ceva figuri inventate de noi pe bordura trotuarului. La Bistriţa, blocul în care am locuit avea două curţi, una mare în faţă cu spaţiu verde (blocul din spatele magazinului “Măgura” – acum nu mai există curtea din cauza magazinului), o alee, lemnării (aveam sobe de teracotă – o lemnărie era de dimensiunea unui garaj – lemnăriile mai există şi azi) şi o curte mai mică în laterala blocului unde erau leagănele. Acolo exersam stând în mâini rezămându-ne de peretele blocului, pentru că la gard ni se agăţau pantalonii.
Aveam şi un campionat pe bloc. Antrenoare şi arbitre eram tot noi. Ştiam fiecare ce urmează să prezinte în “integrale”. La paralele, cea mai bună era Luminiţa. Era cu 3 ani mai mare decât mine şi ajungea mai bine la bătătorul de covoare. Intrarea ne-o făceam de pe acoperişul beciului care măsura cca. 1 m înălţime, însă distanţa laterală dintre bătător şi acoperiş era destul de mare. Şi Luminiţa avea o operaţie uriaşă la piciorul drept pentru corectarea unui defect, însă îi plăcea. Mişcarea aceea îi făcea foarte bine. O beşică în palme la bătătotul de covoare o puteai obţine în cel mult o oră şi până ţi se forma bătătura mai trebuia să treacă o vreme. Muzica de la sol era asigurată de Felicia care avea un radio-casetofon.  Din echipă mai făcea parte şi Crina, Cristina şi Aurora. Aveam şi spectatori.  Vecinii şi părinţii ştiau când să vină la masa cu băncuţe.
Pe alee ne mai întreceam cu patinele cu rotile şi cu trotinetele şi  bicicletele. Parcarea era după uşa de la intrare din bloc. Vacanţele aveau zile foarte lungi de vară şi atunci când  oboseam, ne făceam un cort pe cea mai puternică sfoară de întins haine. Aduceam ceva de mâncare din casă şi apoi trăgeam un pui de somn. Nimeni nu era stresat că îi poate dispărea copilul, că se uită prea mult la televizor, că n-a luat nu ştiu ce notă la evaluare. Dacă mă întrebi, trimestrul mi se părea o formă mai bună de împărţire a anului şcolar. Trebuia să înveţi mai des şi îţi mai rămânea ceva în cap. Azi-mâine vine vara. Copiii prin parcuri joacă cel mult un baschet. N-am să înţeleg nici în ruptu’ capului, de ce nu sunt obligatorii orele de sport. O roata ţiganului, o rondă, un pod…foarte important. Nu există sport în lume fără gimnastică, fără mobilitate, fără voinţă. Sportul disciplinează, formează caractere şi oameni.  Luminiţa a terminat medicina la Cluj. Felicia e profesoară la Bistriţa. Crina e asistentă medicală în Stuttgart, Aurora a terminat politehnica la Cluj şi a rămas aici, dar uneori o poţi găsi prin El Camino. Cristina a făcut şcoala de antrenori la Bucureşti şi a rămas acolo
o vreme. Acum e în München. Eu… scriu.

© Ioana Haitchi, 25.04.2016, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

vineri, 22 aprilie 2016

Poemul mărilor

- Niciun comentariu














Trebăluia prin odăiţă cu povara gândului,
- să se ia cu viaţa, voia - şi viaţa i se ţinea scai de inimă
şi bătea sacadat un timp al sufletului.
Nu era nici noapte, nici zi, nici înserare şi nici răsărit.
Să fi fost un timp oprit
de care se împiedecase vântul ostenit de-atâtea soroace.
Auzi, omule, bea un pahar cu apă şi opreşte furtunile,
mănâncă un cerb şi fă-ţi coroană peste curcubeie,
aşază oglinzile pe liniştite ape, ca să poţi înălţa cântul,
încalţă-te cu pacea din cuiburile berzelor  ce-şi cântă lerul,
iar apoi să-ţi potriveşti călcâiele ridicate
în care să se sprijine cerul.
….
Ce rost mai are să te amăgeşti cu uitările,
când sufletul are mai multe odăiţe
în care îţi poţi linişti toate mările ?

© Ioana Haitchi, 22.04.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

luni, 18 aprilie 2016

Fragment din potop

- Niciun comentariu
S-au clădit cuvintele în ziduri vii şi în locul virgulelor îşi potriveau trădătorii, lunetele.
- Nu mai trage, nărodule, că te plăteşte semnul întrebării, nu punctul pe i.
Hai să-ţi adun de pe câmpuri toate siluetele. 

În spatele zidurilor, numai băltoace termale şi semne,
Deoarece reumatismul celor harnici se tratează cu dispreţ.
Domnilor, nu mai avem fonduri pentru glorii eterne,
S-a terminat albastrul de Voroneţ.

© Ioana Haitchi, 18.04.2016, Klausenburg
Foto: Mânăstire în Valjevo, Serbia
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

joi, 14 aprilie 2016

O mie de cercuri

- Niciun comentariu
 Dacă ar fi să măsor timpul în gesturi de nobleţe,
aş fi impardonabil de străveche.
M-ar recunoaşte numai pietrele
într-un prezent  sufocat de ziduri, monşer.
Şi-atunci ar fi mai înţelept
să trăiesc un sentiment necunoscut al speranţei,
o holdă ce peste creştet ar sta să-mi înflorească
luminând până deasupra norilor ce-o primenesc.
Şi stau cuminte,   
mă bucur de tot ce-a mai rămas din viaţă
într-o horă cu o mie de cercuri în care
de la dragoste şi ură, toate mi se împletesc.
Mă bucur mai mult decât mă doare,
trăiesc şi iar trăiesc.

Din vol. “Monşer”

© Ioana Haitchi, 14.04.2016, Klausenburg
Foto by Albena Vatcheva
© Ioana Haitchi –Copyright – Toate drepturile rezervate

Hamacul timpului

- Niciun comentariu
Dormea dusă la pieptul lui,
inorogii sunau din cornul coapselor
prăvălind ecoul tolănit în linişte,
ceasurile ronţăiau voioase
clipe unse în hamacul timpului.

Hai să întârziem facerea lumii,
să mai cuprindem şapte nopţi
pentru ispita neliniştii
cuvioaselor porţi,
să mai adăugăm şapte zări,
să ne fie urcare
neostoitelor scări.
Te-ai făcut melc în creştetul meu
şi-mi numeri degetele ce netezesc curcubeie,
când aerul soarbe din păpădiile cerului
limba ornicelor ce gustă din vreme.
 ...
Dormea dusă la pieptul lui,
ceasurile ronţăiau voioase
clipe unse în hamacul timpului.

© Ioana Haitchi, 13.04.2016, Klausenburg
Foto by Albena Vatcheva
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate






joi, 7 aprilie 2016

Ridică cerul

- Niciun comentariu

Ridică cerul şi mă priveşte mai departe de ochi
cu degetele tale care-mi mângâie mările
în locurile în care iertările ni s-au oprit
şi pe liniile vieţii îşi trag sufletul.
Am obosit să ne prefacem că ne urâm,
am obosit.

Ridică cerul să ne recunoaştem inimile
şi mă iubeşte mai departe de ochi
în locurile în care toate rănile ni s-au oprit
şi pe liniile vieţii şi îşi trag sufletul.
Am obosit să ne prefacem că ne urâm,
am obosit.

Ridică cerul să ne recunoaştem poverile
şi mă iubeşte mai departe de ochi
în toate rănile în care mările îşi cer iertare
după ultimul potop.
Te aştept ca şi cum ai fi venit,
Hai să ne prefacem că ne urâm
iubindu-ne la nesfârşit.

© Ioana Haitchi, 07.04.2016, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate









vineri, 1 aprilie 2016

Cuantică poetică

- Niciun comentariu
Te iau de la matematică, de la fizică cuantică, de la ultimul fir de nisip şi spune-mi,
dacă există ceva aici, viu sau mort, care să nu aibă memorie.
Ţi se pare că mă leg de spiritualitate ?
Nu. Îţi vorbesc de la nivelul minim al logicii de avarie.
Azi nu vorbim despre Dumnezeu.
În prima zi a lui aprilie e periculos a fi serios.
Glume de primăvară, monşer,
cu fiecare marte, cu fiecare floare,
cu fiecare cuantică ce se regrupează la fel,
cu fiecare Sahară nesătulă de soare.




Te iau de la ultimul por, de la prima picătură de iască,
de la prima ploaie şi spune-mi,
dacă există ceva aici, care poate trăi
fără binecuvântare dumnezeiască.
Despre binecuvântare putem vorbi
şi despre iubirile uneori prea bezmetice,
ca despre o cuantică de primăvară
cuibărită în toate mofturile mele poetice.
O astenie nevinovată, monşer,
cu fiecare păpădie, cu fiecare albină de seară,
cu fiece cuantică mofturoasă regrupată infinit-efemer
în hexagoanele misterioase de ceară.

Te iau de la primele iubiri, de la primul măr înfulecat pe nerăsuflate,
de la războiul cu iţa în cruce şi spune-mi,
dacă există ceva aici, viu sau mort, care să nu aibă păcate.
Ştiu, în prima zi a  lui aprilie e periculos a fi serios,
chiar şi de  la nivelul minim al frunzei de anghinarie.
Azi nu vorbim despre Dumnezeu,
învârtim doar pe degete cuantica de avarie.
Doar mofturi poetice, monşer,
în fiecare gând, în fiece literă tocmită,
în fiece şoaptă înghiţită flămând
de o cuantică poetică îndrăgostită.

© Ioana Haitchi, 01.04.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate