Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

duminică, 8 noiembrie 2015

Arcul şi lira (El arco y la lira)

Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual -  metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea  inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria:  în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât  tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. Fiica norocului; rezultatul unui calcul. Arta de a vorbi într-un mod superior; limbaj primitiv. Obedienţă în faţa legii; creând altele. Imitarea anticilor, copia realului, copia unei copii a ideii. Nebunie, extaz, logo-uri. Întoarcerea în copilărie, relaţii intime, nostalgia paradisului, a iadului, limb. Joaca, locul de muncă, activitatea ascetică. Mărturisirea. Experiență înnăscută. Viziune, muzică, simbol. Analogie: poezia este o spirală unde rezonează  muzica lumii și ritmuri și rime, ce sunt doar corespondențe, ecouri de armonie universală. Educație, morală, exemplu, revelație, dans, dialog, monolog. Vocea poporului, limba aleşilor, cuvântul singuraticului. Pur și impur, sacru și profan, popularitate și minoritate, colectiv și personal, dezvelit și îmbrăcat, vorbit, pictat, scris, deține toate fețele, dar unii spun că nu are nimic: poezia este o mască ce ascunde vidul şi dovada frumosului, de grandoarea de prisos a oricărui efort uman.



© Octavio Paz

© Traducerea Ioana Haitchi, 07.11.2015, Klausenburg

Foto:Internet, Octavio Paz

El arco y la lira



La poesía es conocimiento, salvación, poder, abandono. Operación capaz de cambiar al mundo, la actividad poética es revolucionaria por naturaleza; ejercicio espiritual, es un método de liberación interior. La poesía revela este mundo; crea otro. Pan de los elegidos; alimento maldito. Aísla; une. Invitación al viaje; regreso a la tierra natal. Inspiración, respiración, ejercicio muscular. Plegaria al vacío, diálogo con la ausencia: el tedio, la angustia y la desesperación la alimentan. Oración, letanía, epifanía, presencia. Exorcismo, conjuro, magia. Sublimación, compensación, condensación del inconsciente. Expresión histórica de razas, naciones, clases. Niega a la historia: en su seno se resuelven todos los conflictos objetivos y el hombre adquiere al fin conciencia de ser algo más que tránsito. Experiencia, sentimiento, emoción, intuición, pensamiento no dirigido. Hija del azar; fruto del cálculo. Arte de hablar en una forma superior; lenguaje primitivo. Obediencia a las reglas; creación de otras. Imitación de los antiguos, copia de lo real, copia de una copia de la idea. Locura, éxtasis, logos. Regreso a la infancia, coito, nostalgia del paraíso, del infierno, del limbo. Juego, trabajo, actividad ascética. Confesión. Experiencia innata. Visión, música, símbolo. Analogía: el poema es un caracol en donde resuena la música del mundo y metros y rimas no son sino correspondencias, ecos, de la armonía universal. Enseñanza, moral, ejemplo, revelación, danza, diálogo, monólogo. Voz del pueblo, lengua de los escogidos, palabra del solitario. Pura e impura, sagrada y maldita, popular y minoritaria, colectiva y personal, desnuda y vestida, hablada, pintada, escrita, ostenta todos los rostros pero hay quien afirma que no posee ninguno: el poema es una careta que oculta el vacío, ¡prueba hermosa de la superflua grandeza de toda obra humana. (Octavio Paz)

© Ioana Haitchi – Copyright –Toate drepturile rezervate