Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

miercuri, 8 iulie 2015

Simetria haosului (Simetría del caos)

În ce punct, haosul este alegoria perfectă a universului, greutatea absolută a timpului ?
Ochii obţin tonalitatea parabolelor.
Ne-am vărsat pe aceste spirale boltite şi strigătele convulsive şi durerile.
Tot hohotul este simetric cu zilele diasporei: De câtă copilărie avem nevoie
pentru a impulsiona aripile ?  Şi de câte zile fără noapte pentru a parcurge totul ?
– În faţa noastră, visele şi perna arborelui morţii: noi, ca formă a haosului.
Tot ulciorul nopţii este pe bolta întunecată; pasăre fără odihnă, poarta
ce absoarbe umanitatea suspinelor şi respiraţiile oboselii.
- Toată această simetrie a anarhiei sau a mizeriei am înăsprit-o cu degetul mare
al incertitudinii. Picătura asfinţitului ne rupe flancurile.
Şi atunci, ce înseamnă această paritate a ţărilor moarte şi a răsăriturilor despicate ?
Şi ce este în umbra sexului ce ne uneşte, lumea inventată pentru ochi ?
Din ce ape gri e tristeţea acestui timp, minutul ameţior al suspinelor, al oaselor ascuţite de singurătate ?
În armonia fisurilor, strigătul creşte până la înec.
Există desfrâul ca o dezordine în întreaga lume: întrebări în avans fără decenţă. Totul se stinge fără a găsi oprirea. Toată această viaţă pentru lamentarea incertitudinilor.
În sufletul pereche al acestor loviri, solstiţiul lumânărilor nesfârşite.
(gura curge într-o pledoarie a negrului din saliva secată: este viaţa acest uragan de viori, petala putredă a suferinţei ?)
Zornăie metalul ce ne doare în cercuri; material seminal împrăştiat la nesfârşit…



© André Cruchaga, Barataria, 06.VII.2015
© Traducerea Ioana Haitchi –Jeanne Christiane, 08.07.2015, Klausenburg
Foto: Internet



SIMETRÍA DEL CAOS

¿En qué punto el caos es la alegoría perfecta del universo, el peso absoluto
del tiempo? Los ojos adquieren la tonalidad de las parábolas.
Nos deshacemos en esta espiral de bóvedas y gritos y convulsas pesadumbres.
Todo el bramido es simétrico a los días de la diáspora: ¿Cuántas infancias
necesitamos para impulsar las alas? ¿Cuántos días sin noche para barrer
con todo? —Delante de nosotros, los sueños y la almohada en el árbol
de la muerte: nosotros, esa forma del caos.
Todo el cántaro de la noche es bóveda oscura; pájaro sin respiro, la puerta,
que absorbe la humanidad de los sollozos y los cansancios del aliento.
—Toda esta simetría de la anarquía o el embrollo, nos aprieta hasta el pulgar
de la incertidumbre. La gota del crepúsculo nos rompe los ijares.
¿Qué significa, entonces, esta paridad de patrias muertas y rotos amaneceres?
¿Qué hay en la sombra del sexo que nos junta, mundo inventado por los ojos?
¿De qué aguas grises la tristeza de este tiempo, el vertiginoso minuto
del sollozo, los huesos punzantes de la soledad?
En la armonía de las grietas, crece el grito hasta ahogarnos.
Hay desenfreno como desorden en todo el mundo: avanzan las preguntas,
pero no el decoro. Todo es morir sin encontrar la cerradura. Todo es vivir hacia
el largo lamento de las improbabilidades.
En el alma gemela de estos agolpamientos, los cirios inacabables del solsticio;
(fluye la boca suplicante del yo negro de la saliva seca: ¿es vida este huracán
de violines, el pétalo podrido de la angustia?)
Zumba el metal que nos duele en las ojeras; el semen acurrucado del sinfín…


© André Cruchaga, Barataria, 06.VII.2015

(articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”)
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate