Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

miercuri, 15 iulie 2015

În excursie prin ţara mea


Aceeaşi tortură imensă. Dorul de-acasă. Îţi propui o vreme să mai faci nişte bani, iar apoi să te-ntorci victorios la iesle, spunându-ţi că a meritat . E ca o ruletă în care eşti împărţit între ceea ce ai lăsat şi ceea ce ai primit, bun sau rău de fiecare parte. Şi nu numai că ţi-ai luat dorurile, dar le-ai şi reinventat pentru fiecare potecă şi piatră bătătorită.

Cât eşti acasă nu ţi-e dor, vrei doar să pleci. Când eşti plecat şi cineva scuipă acea potecă şi piatră, îţi scuipă urma. Ţara ta devine copilul tău pe care doar tu ai dreptul să-l cerţi şi să-l ierţi. Restul n-au ce căuta în această poveste de dragoste necondiţionată. Şi dintr-odată, nu te mai interesează colesterolul şi nici sfatul medicului. Vrei o pită din sămânţa pământului, cu slănină şi ceapă, muiate cu o pălincă adevărată. E suficient să te-ameţeşti cu această memorie pentru a da la o parte mizeria.

Ai revenit. Totul e frumos. Eşti în vacanţă. Ai uitat mirajul străinătăţii care de prea multe ori te-a-ngenunchiat, cerându-ţi o plată mult prea mare. Acasă e totul mai scump, dar e plătit altfel. Şi e bine în vacanţă, acasă. Te simţi ca o domnişoară venită de la pension sau ca un ficior în permisie. Toată lumea-ţi face pe plac.

Şi te întreabă toţi, “Ce mai faci?” şi tu le răspunzi cu ceea ce vor să audă:

- Excelent ! Occidentul e minunat ! Muncesc zi-lumină, dar câştig bani frumoşi.
Toată lumea te invidiază pentru imaginea de România.
- Ai văzut? E fericit. S-a realizat.
- Are bani, o duce bine, dar e singur şi trist. Nimeni nu-i vrea trecutul într-o familie occidental
ă.
- Dar oare, una de-a noastră, nu şi-a găsit pe-acolo?
- Doamnele noastre visează la domni cu bani, iar domnii noştri, la doamne alese.


Şi de fiecare dată, Sărbătorile sunt un nou prilej pentru alte poveşti. Imaginea de România trebuie întreţinută şi povestită cu-atâta patos, încât să devină reală. Asta e speranţa din sufletul celui plecat în pribegie. Povestea la o pălincă despre lume şi viaţă care s-ar putea ca într-o zi să te caute.

Au trecut zeci de ani. În fiecare an, aceeaşi vacanţă prin ţara ta. O priveşti de fiecare dată ca pe-o mireasă care ţi-a fost furată de-un bandit. O mai priveşti din când în când din gutuiul din faţa casei prin kukeru’ occţidental. Tot frumoasă şi tânără a rămas, dar tu ai îmbătrânit. Eşti conştient că degeaba mai mergi la peţit, dar poate că te-ar primi la colindat. Ţi-ar da şi-un bănuţ pentru colindă, pe care să-l pui sub pernă până la anu’.

An de an te sui pe nişte roţi, pe şine sau pe aripi ca să-ţi primească acelaşi colind.
Ai albit. Şi barba la fel. Nu te mai ţin şalele şi genunchii de la atâta boierie occţidentală, dar mai mergi încă o dată la peţit în speranţa că banditu’ a dat ortu’ popii.


 Articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal” publicat în 25.12.2014

© Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 25.12.2014, Klausenburg
Foto: Iwona Lifsches

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate