Poezii Ioana Haitchi

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Cincopa Gallery

...

Poezii Ioana Haitchi

...

Sports

Totalul afișărilor de pagină

Imagini pentru teme create de Storman. Un produs Blogger.

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Copyright © Ioana Haitchi 2013 - 2016

Map Counter

Translations

FWT Homepage Translator

Ioana Haitchi on You Tube

https://www.youtube.com/c/IoanaHaitchi?gvnc=1

Ioana Haitchi on Pinterest

Persoane interesate

Most Trending

Sponsor

Recent comments

Popular Posts

luni, 29 iunie 2015

Săgeată incinerate (Flecha incinerada)

Ca un val de frig gemut, golul e poțiunea în pielea finală
a nop
ţii și a firelor de crizanteme arse în rafală.
În leagănele copilăriei, întotdeauna crucile germinează.
În noroiul multor nume, doar epitafurile din pâinea zilnică şi trează;
pentru s
ăgețile demenţei,
destinul rug
ăciunii nu are competenţe.
În priviri, doar nămolurile vii
ce p
ărăsesc moartea;
golurile, doar bufni
ţa pălmuită ce-şi arde în aşchii identitatea.
În cuiburile vulturilor, multe nume importante,
ruleta ruseasc
ă a botezurilor incandescente,
doar braţe pulverizate
de lumină, ce nu-şi găsesc punctul-cetate.
(Pentru a muşca partea de piatră cuneiformă,
nu-i necesară umbra diformă
şi nici decapitarea colţior de licurici.)
Deasupra acoperişurilor oxidate de chirpici,
nicio dantură perpetuă ginţii
sau grindină străpunsă de curcubeu.
Totul e posibil în gunoiul minţii.


© André Cruchaga, Barataria, 19.XII.2014
© Traducere Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 20.12.2014, Klausenburg


FLECHA INCINERADA

Como una marejada de frío, el vacío gimiente de la pócima en la piel final
de la noche y sus puntillas de incinerados crisantemos.
Siempre germinan las cruces en la infancia de los columpios.
En el fango de tantos nombres, los epitafios en la hogaza del día;
para las flechas dementes, el destino no tiene potestades sobre las plegarias.
A la vista, los cienos vivos que deja la muerte;
a los huecos, las astillas incineradas de la identidad abofeteada del búho.
Como en el nido de las axilas, los demás nombres de la tarde,
la ruleta rusa de los bautismos incandescentes, los brazos pulverizados
de la luz que no encuentran asidero.
(Para morder la piedra cuneiforme del costado, no son necesarios los paraguas, ni los colmillos degollados de las luciérnagas.)
Sobre el ático oxidado de las sienes, alguna dentadura perpetua,
o un granizo horadado por el arco iris.
Todo es posible en una hoguera con vocación de hojarasca.


© André Cruchaga, Barataria, 19.XII.2014

(articol preluat de pe blogul “Vorbe faine din Ardeal by Ioana Haitchi”)

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate